Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate, implicind participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in toata frumusetea si prospetimea sa, colindatul copiilor.

Urarea de Mos Ajun (23-24 decembrie) se practica in intreaga tara, cu denumiri variate. Astfel, in unele parti din Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea se intilnesc ajunul, mos-ajunul, buna dimineata la mos-ajun, colindisul, neatalasul, colinda sau la colindeti/colindete. in sudul Banatului, nordul Olteniei si unele parti din Transilvania si din Crisana, obiceiul este cunoscut sub numele de pitarai sau piterei - denumire ce o poarta si copiii colindatori. in Bihor, intilnim si denumirea de a cucuta.

Colindele copiilor sint scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug in miei, vitei, purcei, pui si cer, in versuri pline de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii, numiti pitarai, atingeau cu bete sau cu nuiele stilpii portilor, usorii usilor de la grajduri si hambare, grinda casei si scormoneau in carbuni pentru a aduce noroc si belsug: ”Buna-i ziua lui Ajun/ Ca-i mai bun’a lui Craciun/ intr-un ceas bun!/ Porci grasi unsurosi/ Sa-i manince oamenii sanatosi./ Boi tragatori,/ Stupi roditori,/ Cai incurcatori, / Oile linoase,/ Vacile laptoase,/Pui de gaina,/ Pui de rata, / Pui de toate animalele,/ Bani si sanatate.”

Obiceiul se desfasoara in “cete” de copii, baieti - mai rar fete - sau in grupuri mixte. Numarul participantilor dintr-o ceata este de doi, patru, cinci copii-la categoria celor mici (de la 3-4 ani pana la 6-7 ani) si de 4, 6, 7, 12 copii la categoria scolarilor (de la 6-7 ani pina la 14-15 ani).

in acelasi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de virste diferite. Manifestarea se desfasoara de doua ori-in noaptea de 23 spre 24 decembrie si in zorii zilei de 24 decembrie. Copii se aduna, de obicei, la o casa unde repeta colindele, si odata cu venirea serii isi incep colindatul. Colindatorii poarta traistute atirnate de git in care pun darurile ce le primesc, iar in miina tin un bat numit, in unele zone, colinda sau pitara. Colinda este facuta, de obicei, din lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de citiva baieti mai mari din ceata, numiti uneori vatafi, si este folosita, in unele zone ale tarii, pentru scormonirea in cenusa sau in focul din vatra. Actiunea are, in mentalitatea populara, semnificatia de a aduce noroc si belsug in casa gospodarului.

Urarile copiilor sint de cele mai multe ori scurte, dupa care, in versuri pline de umor, solicita gazdei darurile. Continutul urarii poate sa fie acelasi la fiecare casa colindata. Copii sint rasplatiti intotdeauna cu daruri. Cel mai raspindit este colacul de piine, pregatit anume pentru acest prilej. Colacii facuti din faina de griu, impletiti in forma de opt, se numesc colindete sau colindeti. Alteori se mai numesc bolindete, bolindeti sau bobideti. in afara de colaci darurile pot fi compuse din fructe, bomboane.

Un obicei mai putin cunoscut, prezent astazi doar in citeva sate din Braila este Calusul de iarna. Se practica in dimineata primei zile de Craciun, in general, de catre tineri intre 10 si 19 ani, pe grupe de virsta, cea mai mica grupa cuprinzind baieti intre 10 si 12 ani. Obiceiul, numit local caluserie, consta intr-un dans executat de catre calusari in numar de 5 sau 7. Dintre acestea, cel mai bun, denumit calfa, are rolul de a conduce jocul si stigaturile precum si de a primi darul de bani. Cel mai tinar, denumit ieapa, are rolul de a necheza din cind in cind si de a primi carnea daruita de gazde pe care o infige pe o tacalie. Recuzita principala o reperzinta ciurica (valul alb) ce le acopera fata. in miini au bastoane de metal cu minerul indoit si imbracate cu fisii multicolore din hirtie, iar la picioare au cflopotei. Desfasurarea obiceiului consta din joc, participare vocala si instrumentala.

Inapoi

© ULIM 2006