Asa cum, in Calendarul Popular, Anul Nou Agrar incepe la echinoctiul de primavara, iar Anul Nou Pastoral la Singiorz (sf. Gheorge ), se spoate spune ca Anul Ritual Crestin incepe in Duminica invierii, socotita in popor ca sfirsit si inceput de ciclu calendaristic, urmind arhaicul model al mortii si a reinvierii naturii , prin sacrificiul divinitatii. El a fost calculat dupa stravechiul an lunar, pe care-l aveau mai toate vechile populatii, inclusiv dacii. Acest an nou crestin,numit in popor ”Anul Mic”, este de fapt o perioada binar structurata: Saptamina intunecata (Saptamina Patimilor ) si Saptamina Luminata (cea dupa inviere).

Aceste doua saptamini, cu centrul la Pasti, sint incadrate ca un tablou de cele doua rame: Floriile si Duminica Tomii. Anul Mic cuprinde 12 zile, model, in mic, a celor 12 luni . Perioada cumuleaza o serie de evenimente pornind de dupa Florii, care este momentul de maxim triumf al intratrii Domnului in Ierusalim, pentru sarbatoarea Pastilor , insotit de mii de oameni si intimpinat cu osanale de alte multe mii fluturind ramuri de finic,dar facindu-si multi dusmani din cei alungati din templu care “ vindeau si cumparau”, din arhirei si carturari invidiosi, care au hotarit pierderea lui Isus.

Saptamina Patimilor, numita in popor si Saptamina Mare, este la toate popoarele crestine a saptea si ultima saptamina a Postului Mare. in zilele acestea se fac cele mai multe pregatiri pentru sarbatoarea Pastelui.

Cele mai multe traditii pascale contin simboluri ale primaverii, ale fertilitatii pamintului, fecunditatii vitelor. Un loc aparte in tradtiile prepascale si pascale il ocupa actiunile rituale cu focul si cu apa. Acestea sint forme evaluate ale unor date arhaice, care cu timpul au intrat in ceremoniile bisericii crestine. Din timpuri sravechi oamenii credeau ca obiceiurile cu focul influenteaza benefic asupra fertilitatii, impotriva spiritelor rele. A existat cindva traditia ca si in preajma Pastelui se se obtina asa-numitul ”foc viu” (prin frecarea a doua bete ori cu ajutorul cremenii si amnarului).

Se credea ca apa, mai ales la inceputul primaverii, poseda o mare forta curativa, de purificare. Scaldatul ritual in preajma Pastelui s-a transformat, cu timpul, in udatul cu apa. in general, obiceiurile cu utilizarea atit a focului, cit si a apei au capatat, cu timpul, un caracter mai mult distractiv.

Faptul ca unele traditii prepascale si pascale, mai ales cu folosirea focului si a apei, le avem si la principalele sarbatori de iarna se explica prin aceea ca pina prin sec.XVI la multe popore europene anul incepea primavara (1 martie sau la echinoctiul de primavara).

Mai ales in trecut , pentru Saptamina Patimilor erau caracteristice urmatoarele traditii (pagine si crestine) :

• pastrarea linistii, a tristetii generale; 
• servicii divine mai frumoase, mai fecvente ca de obicei; 
• focuri rituale; 
• respectarea stricta a postului; 
• interdictia unor importante lucrari casnice; 
• ingrigirea locuintelor; 
• curatenia prin curti; 
• intreruperea provizorie a lucrarilor principale in cimp; 
• confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare ; 
• taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori; 
• tocmirea lautarilor pentru hora satului; 
• impartasirea la biserica, iertarea reciproca intre oameni etc.

© ULIM 2006