Dupa Duminica Tomii incepe saptamina Mironositilor sau a Negrelor, ultima duminica sugerind postul negru pe care obisnuiesc sa tina femeile in aceasta saptamina. A doua saptamina dupa Pasti e consacrata mai ales mortilor. De altfel, saptamina incepe cu Lunea mortilor sau Pastele mortilor, zi in care se inalta rugaciuni si se fac sacrificii la mormintele mortilor din familie. De obicei , in satele rominesti ziua de luni era zi de post, insa, curios, in aceasta luna era recomandat sa se manince pasca si slanina sfintita, pastrate special de la Pasti, spunindu-se ca se prohodesc; daca faceau asa, oamenii se considerau feriti de orice primejdie, daca cumva peste ani se intimpla sa se infrupte intr-o zi de post.

De regula, in aceasta zi de luni dupa Duminica Tomii, in mai tot estul si sudul Europei, odinioara se tinea si Pastele Blajinilor sau Rohmanilor.Credinte drspre blajini sint multe si contradictorii. Se spune ca ar fi cei dintii oameni de pe pamint, sustinind, de atunci incoace, stilpii cerului si pamintului; crestinismul i-a adoptat transformindu-i intr-un soi de crestini aparte, convertiti nu de Isus Hristos, ci de Fiul Oii; ei ar locui intr-o tara foarte departata, undeva spre marginea pamintului sau chiar sub pamint ascunsi de lumea noastra mincinoasa; alti oameni cred ca blaginii locuiesc pe niste insule aici aducindu-le de mincare ciorile; ei nu au case, mincind poame si umblind mai tot timpul goi. La trup sint mai mici ca noi, insa au calitati morale deosebite, precum bunatatea, blindetea si simplitatea, care-i fac adevarate modele pentru oameni. Postesc tot anul, astfel impiedicind sfirsitul lumii noasre; in rugaciunile lor nu cer nimic, singura lor sudalma fiind: ”Du-te la Domnul!”.

Legatura acestor omuleti cu lumea umana este asigurata de cojile de oua aruncate pe apa curgatoare in Vinerea Mare sau in Simbata Pastelor, de gospodine; era mare pacat daca nu se facea asa, deoarece blajinii nu ar mai afla niciodata cind este Pastele lor. Despre aceste coji se spune ca plutesc timp de 8 zile pina ajung pe Apa Simbetei , riu infernal care ar izvori de sub radacinile Bradului Lumii, ar inconjura pamintul de 3, 7 sau 9 ori si s-ar varsa pe lumea cealalta in iad. Apa Simbetei trece si pe linga ostroavele blajinilor; acestia vazind cojile de oua, le iau si incep sa manince ce mai gasesc in ele, spunindu-se ca dintr-un ou se satura 12 suflete . Dupa ospat, blajinii se casatoresc cu femeile lor, raminind impreuna cu ele intre 6 si 30 de zile , aceasta perioada fiind singura din an in care se poate inmulti neamul blajinilor .

Oameniii satelor rominesti tineau cu strasnicie Pastele Blajinilor, astfel nu ar fi putut rodi ogoarele, oile s-ar fi imbolnavit, iar pe ei i-ar fi durut miinile si picioarele. Prin Botosani, batrinii dadeau de-a dura ouale rosii in amintirea blajinilor, iar in Bucov se iesea la iarba verde cu mincare si bautura, multe farimituri si picaturi fiind lasate sa cada pe pamint intru pomenirea celor omoriti de hoti, impuscati , spinzurati sau inecati . Prin alte locuri oamenii se duceau in cimitire, aici bocindu-si mortii, dind de pomana si depunind ofrande pe morminte.

Unii etnologi au vazut in blajini un fel de “rezerva ”a spitei umane, acestea trebuind la un moment dat, in functie de pacatosenia noastra, sa ne inlocueasca. Altruisti, blajinii se roaga pentru sufletele noastre sperind sa le vina rindul la locuirea pamintului cat mai tirziu cu putinta.

Inapoi

© ULIM 2006